Let's do it !

Quaerens quom devoret ...

Mi-e frica sa fiu ce acum sunt ,

mi-e frica sa fiu ce-am fost candva ,

mi-e frica de un viitor prea crunt ,

un viitor bolnav, al altcuiva …

miercuri, 31 martie 2010

Noaptea

Noaptea inca plange stele
Fara lapte , doar jivine
Stau la panda sau la soapte
Contempland crime eterne


Stelele sunt pentru mine
Caci demult murit-au ochii
Plange noaptea ca o sora
Preamarind un prunc adult


Eu n-am buze , numai resturi
Aschii arse pe o prispa
Chiar de-as vrea sa o sarut
Fruntea ei e prea departe


Caut un trecut prin colturi
Dar ma-mpiedic printre foste
Stele care dorm la pieptu-mi
Licarind prea rar spre noapte …

Always !

Greseli se fac . Greseli se iarta . Nu ma certa pentru un trecut . Acel trecut nu e al meu . Nu e al nostru .Au fost multe clipe frumoase.A fost iubire .Stii si tu asta.Tii iubirea in lesa doar ca sa o asmuti asupra mea atunci cand vrei.Nu inteleg nimic.Ai un trecut.Si eu am unul.Dar nu ar fi mai bine sa ne gandim la prezent?La un prezent in care buzele mele tanjesc dupa ale tale ?De ce sa nu facem un viitor?Daca e sa ne uitam la trecut , sa ne uitam la al nostru.Eu tin minte fiecare sarut,fiecare imbratisare. Tu ? Nu minti ! Si tu iti aduci aminte.Chiar acum te gandeai la mine.Refuzi sa lasi o iubire sa se infrupte din fructul nemuririi.Stii ca ma iubesti. Stii ca te iubesc .Ce mai astepti !?Nu mai astepta.Si intotdeauna are un sfarsit.S-ar putea sa ajungi prea tarziu chiar daca stau pe loc.


Ani de Liceu

Au fost candva . A trecut doar un an . Dar parca a trecut o viata . Te intalnesti cu vreun coleg , vreun profesor si iti aduci aminte . Ai avut candva o a doua casa . Si nu e vorba ca poarta s-a inchis pentru tine . Dar nu te mai cheama nimic acolo . Nu mai esti liceean chiar daca liceul e tot liceu . Nu pot spune ca am fost un colectiv extraordinar de unit . Dar am fost un colectiv . Asta ramane . Eu am impartit din viata mea cu altii . Unii nu au impartit din viata lor cu mine . Dar nu ma supar .
E greu sa placi pe toti .Mai ales cand liceul e vazut ca o inchisoare . Dar nu poti numi inchisoare un loc plin de lumina . Si unde vezi tu o inchisoare care face schimb de experienta intre detinuti ? Liceul e parte din viata noastra . Din pacate ,in timp ,viata din el se stinge . Ramane o fundatie rece . Una care ajunge sa cerseasca viata . Eu ii dau zi de zi viata fara sa imi ceara . Oricine primeste un dar din partea liceului o face . Unii isi gasesc aici iubirea .Altii castiga prieteni adevarati . Oricine cred ca are o datorie morala catre liceu . O datorie de a-l mentine in viata . O datorie de a-si aminti . Pentru mine liceul a fost chiar momentul in care am castigat o viata .

marți, 30 martie 2010

Said I Loved You But I Lied

O minciuna in care cred atat de mult incat maine ar putea deveni un adevar . Un adevar meschin si las e tot un adevar in esenta . Dar nu il marchez . Il las liber in speranta ca se va integra . Ii dau dreptul la cetatenie . Ii dau dreptul la viata ! Poate intr-o zi o minciuna va guverna printre adevaruri . Imi plac minciunile care nu costa nimic . Uneori , rareori , mai si cumpar cate una . Totusi , nu sunt miliardar . Imi ajunge una . Exista iubire !

Stiu cine sunt !

Ai o viata de trait . Si nu poti face asta daca nu stii scopul ei . Nu iti spun sa traiesti sub dictatura unei organizari stricte . Dar trebuie sa stii ce vrei . Trebuie sa stii cine esti . Organizeaza-ti dorintele.Trebuie sa stii prioritatile.Iti dai seama foarte bine ca aici apar discrepante . Ce tu ai numi prioritate , altul ar numi prostie , nimic. Sau daca ar fi mai bland i-ar spune irosirea timpului . Important este sa te ghidezi dupa ce numesti tu prioritate . Nu iti insusi definitia altcuiva . Nu iti insusi viata altcuiva .E foarte important sa traiesti spontan . E foarte important sa traiesti liber .Singur iti pui jugul unui loc de munca nedorit , a unor prieteni falsi , a unei vieti care nu e a ta . De ce ?

Tell me why !!!

De ce ? O intrebare care ne macina zi de zi . Vedem un om in suferinta. Il putem ajuta . Nu o facem . Trei etape care poarta deja numele de simfonie . Doar ca aceasta simfonie are drept celule doar lacrimi . Atat de usor este sa schimbi ceva .Atat de usor este sa poti . Atat de greu e sa vrei . Atat de greu este sa o faci . Ne intrebam frecvent de ce nu avem o viata mai buna . Dar oare nu suntem ipocriti ? Multi am furat deja paradisul altora . Si pentru un paradis oare nu merita platit orice pret ? Si daca in loc de un pret vine un dar ? Nu ar trebui sa le daruim din cand in cand o parte din paradisul lor ? Nu poti spune ca o faci . Nici eu nu o fac. Si observi ca atunci cand o faci vrei un zambet ca rasplata . Dar oare il meriti ? Oare o zi poate lua locul unei vieti ?

Si j'etais elle

De multe ori suntem neintelesi . Am vrea sa traiasca si altii viata noastra pret de o clipa . Am vrea sa vada suferinta din spatele unui zambet . Am vrea sa vada si zambetul din spatele unei suferinte . Am vrea sa vada ca avem sentimente . Am vrea sa vada asta si atunci cand nu o aratam . Si unde doare mai mult acest lucru daca nu intr-o relatie . De cate ori nu ai vrut sa multumesti cuiva si el a luat-o drept ironie . De cate ori ai vrut sa ii fii alaturi cuiva si ai primit un refuz . Un refuz cu nume de teama . Un refuz cu nume de '' nu te cunosc '' . Eu stiu ca e greu . E greu sa fii . E greu sa nu pari . Totul e greu . Si ce simplu ar fi daca rolurile s-ar inversa pret de o clipa .