L'adieu

Un cuvant greu. O emotie stranie.Un strain pe care nu ai vrea sa il cunosti.E greu de spus acest cuvant dupa o poveste. E greu ca el sa fie punctul acolo unde vedeai infinitul.Esti nevoit insa de multe ori sa renunti la un soare din tine , la o aripa de albatros , la un cioc plin de speranta,la o iluzie cu prea multe culori. Atunci pierzi un copil pe drum. Sunt momente in care stii foarte bine si tu ca ce a fost nu va mai fi . Sunt momente cand fiara iti da tarcoale din nou . Credeai ca te-a uitat sau chiar a inceput sa te renege . Nu ! Vezi, moartea iti zambeste inapoi . Stii ca buze de inger vor aparea din nou la rascrucea dintre vremuri. Stii ca intr-o zi vei gasi eterne , patimase manuscrise .Vei fi iar acelasi de neatins in ganduri , in simtiri .Damnarea luciferica nu e pentru tine .Poti renaste negresit ! Soarele in veci n-apune . Stii ca e absolut . Cineva ti-a spus odata : Noi nu trăim in zile, luni sau ani lumină . De ce sa nu porti un duel cu propria-ti realitate ?
De ce sa astepti sa caute recruti ? Nu mai rataci in teneteu absurd ! Fereste-te de blestemat ocult ! Si dor sa n-ai de-un blestemat abstract ! Ei ce-au făcut pînă acuma oare ? De ce razboi ? Cunoastere , un tel integru! Fii tu! Să nu depinzi de alţii ! De ce poet nu vrei să fii ? De ce să nu fii un muritor in nemurire ? Sa nu invii blesteme-nsangerate !

Sfarsitul nu-i aici ! A bientot ...