Dac-ai sti

Ieri am vorbit de trecut . Am vorbit de un trecut care ne macina zi de zi . Avem parte de o rana adanca ce refuleaza de sange mereu . Un sange murdar pe care nu il mai vrem . Ne intrebam de ce oare ramanem captivi in acel trecut , in acea cusca fara zavor . Adevarul e ca nici nu stim sa profitam de sanse . Uneori ajungem sa nu le vrem pentru ca ne temem . Fiecare zi e o sansa , o fata noua , un zambet , doi ochi ce radiaza de viata , tu si viata care e chiar in fata ta . Doar ca acel trecut ne pune piedica sau cand e si mai parsiv ne saruta pentru a fi sigur ca nu mergem mai departe . Sunt sigur ca fiecare din noi a avut la un moment dat o iubire . Si nu orice iubire , pentru ca daca ar fi o iubire impartasita ar fi prea simplu . Nu , viata simpla nu e de noi . Noi vrem ceva complicat . Complicatul e frumos si atunci cand stinge lumina . O iubire in taina , o iubire pentru o persoana care printr-o privire , printr-un zambet , printr-un pas , printr-un singur cuvant ne-a dat impresia ca putem trai . Si stam si visam , dorim sa cunoastem mai bine o persoana care nici nu ne stie numele , nu stie cati ani avem , uneori nu stie nici macar ca existam . Cat de multi nu am avut aceste sentimente , acest amalgam de viata si moarte care ne purta cand printre nori , cand prin noroi . Dar nu orice noroi , putem sa fim incantati de asta . Un noroi plin de rame , pe care uneori le taiam doar pentru a avea mai multa viata moarta prin preajma . In aceste momente avem o certitudine si o nesiguranta . O iubesc . Ea ma iubeste ? ( cazul meu ). Cu siguranta nu ( ne spunem mereu ) . Eu ii spun inca de pe acum ( desi inca nici nu o cunosc ) :



Poate cineva imi spune aceleasi cuvinte in soapta. Desi ar fi cam imposibil sa nu le aud fiind frate cu vantul si lacrima ce ar trebui sa i se scurga pe obraz in momentele rostirii acestor trei cuvinte . Stau si ma gandesc ce rost ar avea sa rosteasca trei cuvinte cand ar putea sa rosteasca doua si un sarut . Nu va mai soptiti aceste cuvinte voua , soptiti-le persoanelor iubite !