Ne place sa traim din trecut.O fac si eu.Zi de zi deschid o pagina,o curat de mucegai si apoi o inchid la loc pentru a capata altul nou.Sper mereu sa fie mai dulce dar ma amagesc.Putem sa traim macar in prezent dar nu vrem sa o facem.Uneori citesc toata cartea.Mereu cu acelasi interes si dezinteres.Imi place sa vad culori si unde nu sunt le inventez.De fapt viata nu tine de culori,ci de sentimente. Singurul rosu pur e sangele,acel sange care se scurge dintr-o inima franta,sau poate ,din doi ochi tristi.Doare,dar adevarul e ca vrem sa doara.Avem nevoie sa traim si pentru noi doar acest trecut inseamna viata.Am trait candva.Oare acum de ce nu o facem?De ce vrem sa traim aceeasi viata zi de zi?Nu putem oare inventa o viata noua ?Nu putem sa vrem mai mult?Mereu stam si ne gandim la ce a fost,inchidem ochii si ne gandim cu ce ochi vom privi trecutul maine.Dar maine este viitor.Iar noi suntem intr-un prezent care ne obliga sa respiram desi uneori nu vrem.Eu am destule amintiri,e drept ca ador sa traiesc in trecut,ador sa fug.Poate intr-o zi cineva ma va trage de mana si vom sta asa pana ii voi citi iubirea in ochi.Pana atunci stiu ca desi candva trecutul insemna viata,acum e moarte.E frumos sa visezi.Ma delectez in continuare cu trecutul.Deocamdata am redeschis o pagina.V-o impartasesc si voua :
Rememorez dulceata visului ferice
Cand te strangeam la piept firava zana
Si printre stele rataceam iluzii cosmice
In nopti albastre si cu luna plina
Doua suflete vibrand obscur, in noapte
Crepuscule suave,naluci evanescente
Mistere contopesc prin gand,prin soapte
Efluvii de amor si cantece dolente
Azi sufletul imi e candida cripta,
Cavou pasiunii ce s-a stins fulgerator
Cu-o vorba si c-un geamat de fior
O limba fara de ecou s-a stins
Si din retina sufletului s-a prelins
O lacrima,pur diamant,pentru eternitate ...